Te-ai gândit vreodată că pilaful era consumat și în urmă cu 3000 de ani sau că plăcinta cu carne era un deliciu în Mesopotamia Antică? Acestea sunt doar o parte din cele mai vechi preparate din lume, descoperite de cercetătorii străini, care au scotocit prin biblioteci și au descoperit zeci de manuscrise, care cuprindeau informații despre mâncărurile preparate de strămoșii noștri. Iată care sunt o parte din aceste rețete și cum au evoluat ele de-a lungul timpului!
Índice de contenidos
Tocana se gătea în anul 900 d. Hr.
Rețeta de tocană datează din anul 900 d.Hr și este originară din Orientul Mijlociu. Acest preparat, cunoscut sub numele de kishkiyya, ar fi fost pregătit cu multe secole în urmă, iar pe atunci, tocana conținea carne, legume verzi tocate și mari cantități de ierburi.
Prima rețetă de tocăniță ar fi fost publicată în cea mai veche carte de bucate – „The Book Of Dishes”, care cuprindea alte 600 de rețete, adunate de arabul Baghdad by Ibn Sayyar al-Warraq.
Tarta cu gem datează din anul 1653
Tarta cu gem este un desert care se prepară și în zilele noastre, fiind un preparat care se pregătește în special în Franța, Germania sau Italia.
Cea mai veche rețetă de tartă cu gem datează din anul 1653, când ar fi fost menționată într-un manuscris Veronese, descoperit în regiunea Admont Abbey, din Austria, în 2005.
Friptura de mistreț era preparată în anul 850 d.Hr.
Friptura de mistreț este considerată o adevărată delicatesă în zilele noastre, însă prima rețetă de friptură de mistreț a fost descoperită în urmă cu sute de ani, într-una dintre cele mai faimoase cărți de bucate din istorie – „De Re Coquinaria”, care cuprindea cele mai exotice preparate. Printre rețetele care se regăseau în această carte faimoasă se numărau friptura de hârciog, ficatul de scroafă, dar și friptura de mistreț, care putea fi servită cu șapte tipuri de sosuri.
Plăcinta cu carne, o delicatesă cu istorie
Plăcinta cu carne este un preparat care se servește în multe restaurante, mai ales în cele cu specific oriental. Însă, această delicatesă culinară există de mai bine de 3000 de ani. Cea mai veche rețetă de plăcintă cu carne este originară din Mesopotamia antică, și a fost descoperită pe tabletele care se află în prezent la Universitatea Yale. Tabletele au fost traduse din asiriana antică de francezul Jean Bottero, în 1985, iar o parte din ele conțineau diferite rețete de fripturi, dar și rețeta plăcintei cu carne, al cărei ingredient de bază era pipota de pasăre.
Clătitele au apărut în anul 3300 î.Hr.
Clătitele sunt servite în întreaga lume la micul dejun, sau ca desert, în combinație cu fructe, dulceață, sirop, ciocolată sau diferite toppinguri. Însă, acest preparat delicios era consumat și cu mii de ani în urmă. Conform unei descoperiri făcute în 1991, în Alpii Italieni, clătitele ar fi fost preparate încă din anul 3300 î.Hr, însă pe atunci, rețeta avea cu totul alte ingrediente.
Clătitele erau consumate și în Grecia Antică, unde erau denumite „tagenias” sau „teganites”, fiind preparate direct pe foc. De asemenea, în secolul al V-lea i.Hr., poeții Magnes și Cratinus au menționat în lucrările lor rețeta de clătite, care cuprindea făină, ulei de măsline, lapte și miere.
Pilaful – 1000 î.Hr.
Chiar dacă orezul a început să fie cultivat în China, în urmă cu 13.000 de ani, locuitorii din Persia Antică au început să cultive orezul în jurul anului 1000 î.Hr, iar ei au fost cei care au creat pilaful – mâncarea de orez cu legume. În anul 328 i.Hr, atunci când Alexandru Cel Mare a cucerit orașul Samarkand, acesta a fost ospătat cu pilaf. Apoi, acesta a dus rețeta de pilaf mai departe în Macedonia, dar și în alte zone ale Europei.
Așadar, acestea sunt doar o parte dintre cele mai vechi preparate din lume, însă aceste rețete sunt o dovadă clară a faptului că tradițiile culinare din prezent sunt de fapt vechi de sute de ani. De-a lungul timpului, diferitele culturi și-au lăsat amprenta asupra acestor rețete, iar astăzi multe din aceste preparate sunt total diferite față de cele pe care le consumau strămoșii noștri.
