Sursa foto: Shutterstock
Numai pe decât ne bat la ușă sărbătorile de iarnă și știm cu toții că parcă nu prea este Crăciun până nu simți miros de sarmale în bucătărie! Sarmale de porc sau sarmale în foi de viță, fiecare în parte ne încântă papilele gustative și ne aduc o parte din magia și farmecul mult așteptatelor sărbători din an! Te-ai întrebat însă vreodată cine a inventat sarmalele și cum au ajuns aceste preparate la rangul de tradiție culinară?
Chiar dacă sunt considerate adevărate comori ale gastronomiei românești, sarmalele noastre cele de toate zilele nu sunt, de fapt, numai ale noastre. Există numeroase alte țări de pe blog ce pretind a fi locul de proveniență al acestor preparate. Care sunt aceste țări și răspunsul la întrebarea cine a inventat sarmalele îl vei găsi, fără doar și poate în cele ce urmează!
Índice de contenidos
Termenul sarma provine din turcescul sarmak, ceea ce semnifică rulou sau pachet. Așadar, sarmaua se traduce printr-un preparat înfășurat într-o învelitoare ce acoperă umplutura. În afară de sarmak, mai există un alt cuvânt turcesc ce desemnează sarmalele și anume dolma, aceste două denumiri fiind utilizate în mai multe limbi. În timp de sarmak se referă la modul de preparare asemenea unui rulou, dolma înseamna preparate umplute, făcând referire la legume ce sunt scobite pentru a putea fi umplute.
Dolma-lele preparate cu ulei de măsline, dar fără carne tocată, poartă denumirea de yalancı. Turcii mai au o altă denumire pentru dolma și anume yaprak, ceea ce desemnează frunză. Asta dacă aveai vreun dubiu despre cine a inventat sarmalele în frunză de viță de vie!
Cine a inventat sarmalele, până la urmă?
Chiar dacă există tentația de a concluziona că poporul turc a fost acela care ne-a adus sarmalele, lucrurile nu sunt tocmai așa. În fapt, cu mult timp ca sarmaua să devină un cuvânt reprezentativ pentru acest preparat culinar, aceasta avea cu totul și cu totul alte denumiri, care astăzi nu sunt folosite mai deloc, în multe dintre regiunile rurale ale României.
În dicționarele vechi precum cel al lui Șăineanu din anul 1929 sau Scriban, din anul 1939, sau în cartea Bucătăria Țăranului Român a lui Mihai Lupescu, din anul 1916, sarmalele erau denumite găluște, umplături, găluci sau toaște. Denumirea gălușcă se regăsește în mai multe limbi de pe continentul european precum Ucraina, Rusia, Polonia, Belarus, Cehia și Slovacia.
Specialiștii în gastronomie susțin că originea sarmalelor trebui căutată în Orientul îndepărtat și că dacă vrem să răspundem la întrebarea cine a inventat sarmalele, atunci trebuie să ne orientăm către India. Poporul indian este cel care ar fi creat aceste mici gustări împachetate, fiind exportate apoi către Apus prin intermediul țărilor din Orientul Mijlociu. Pe parcurs, sarmalele au mai primit diverse adăugiri, însă aceste modificări aduse rețetei originale de sarmale nu sunt decât variațiuni pe aceeași tema: carne tocată împachetată în foi de varză murată sau foi de viță de vie.
Ce presupunea rețeta originală de sarmale
Românii, cât și majoritatea străinilor din toate colțurile lumii sunt de-a dreptul impresionați de gustul autentic al sarmalelor de pe plaiurile noastre, acestea fiind considerate unele dintre cele mai gustoase mâncăruri tradiționale românești. Acestea sunt mult mai apreciate decât în restul țărilor balcanice.
Rețeta originală de sarmale nu este departe de cea tradițională românească, ea presupunând aproape aceleași ingrediente, același mod de fierbere și aceeași tehnică de înfășurare a sarmalelor. Oala cu lut în care sunt fierte sarmalele a fost inventată chiar de oamenii din epoca de piatră, odată cu acest vas luând naștere noi modalități de preparare a cărnii de animale. Așa cum arată vechile picturi rupestre, oamenii înfășurau bucățile de carne în cele mai diverse frunze comestibile. În acest fel, se poate spune că cine a inventat sarmalele au fost chiar oamenii primitivi.
Care este tipul de carne pe care aceștia îl foloseau pentru sarmale nu este cunoscut, însă există dovezi ale faptului că oamenii din Epoca de Gheață cunoșteau această tehnică a înfășurării cărnii mărunțite în frunze. Nu este cunoscut dacă indienii din vechea indie aveau la baza rețetei de sarmale carne de miel sau de berbec, așa cum este rețeta preparată în Turcia, însă odată ce sarmalele au ajuns în Țările Române, rețeta a fost schimbată cu carne de porc.
Subiectivi sau nu, sarmalele tradiționale românești sunt cele mai cunoscute și cele mai apreciate, acestea ajungând chiar o emblemă culinară a turismului românesc. Așa că, indiferent de cine a inventat sarmalele sau care sunt țările care-și dispută paternitatea sarmalelor, sarmalele cu mămăligă din România este o mâncare tradițională absolut gustoasă, cu care ne putem mândri și pe care o putem consuma cu poftă. Și cum tot vine postul Crăciunului, poți serba acest gust tradițional românesc cu o porție de sarmale de post delicioase cu ciuperci și orez!
