Sursa foto: Shutterstock
Clătitele reprezintă unul dintre cele mai populare deserturi. Nenumărate culturi au o variantă a acestui preparat pe bază de lapte și ouă. Ori poate că am folosit termenul desert în sens impropriu – clătita se adaptează atât umpluturilor dulci, cât și celor sărate. Este concomitent prăjitură și fel principal, mic dejun și garnitură. Dat fiind că dieta celor mai mulți dintre noi le include, se prea poate să ne fi întrebat, cel puțin o dată: cum au apărut ele? Și, mai mult decât atât, unde?
Ca și în cazul altor elemente din lumea culinară, nu vom putea indica un singur loc de pe hartă. Schimburile culturale și resursele disponibile în diferite spații geografice ne vor face să alegem mai multe areale. Dar, la fel ca multe alte idei și practici care au depășit testul timpului, s-ar părea că acest preparat provine din primul mare leagăn al civilizației: cultura greco-romană!
Índice de contenidos
Clătitele: Deliciul antic
Mergând pe drumul istoriei, vom face primul popas în Imperiul Roman. Originea romană a clătitelor este, mai degrabă, o reconstituire: cercetătorii au conchis că latinii aveau toate resursele necesare pentru a le pregăti. Cum s-ar fi prăjit ele în acea epocă? Cel mai probabil… pe pietre rotunde. Această metodă, atât de greu de închipuit pentru un individ al secolului XXI, ar explica și forma rotundă a clătitei.
Spațiul grecesc, însă, a revendicat clătitele. Cetățile elene din Antichitate serveau un fel de mâncare numit plakous, în a cărui constituență se găseau 500 de grame de făină și lapte dublat de vin alb. Amestecul era condimentat cu puțină sare.
Din Franța, clătitele pășesc spre Modernitate
Bineînțeles, un reper mai apropiat de contemporaneitate este spațiul francez, mai precis, regiunea Bretaniei. Tot în acest areal geografic apare distincția între varietățile dulci și cele sărate (numite și galettes – aceasta este asociată și cu o tradiție franțuzească, cu un corespondent aproximativ în cultura românească). De o atenție deosebită se bucură și umpluturile, o marcă a clătitei moderne. De la clasica ciocolată și până la carne și brânzeturi, aluatul prăjit poate să îmbrace orice tip de filling, iar rezultatul va fi satisfăcător pentru toți cei serviți la masă.
Așadar..ce să fie? O porție de clătite americane pancakes cu cele mai diverse topping-uri? Câteva Deruny, clătitele din cartofi ale ucrainenilor? O porție de beghrir, gustoasele clătite marocane? Sau ce ai spune despre minunatele clătite bănățene “ca la Ana Lugojana”?
Lucruri pe care poate nu le știai despre clătite
În încheiere, am hotărât să vă lăsăm cu câteva informații inedite despre acest deliciu. Așa cum am spus și mai sus, există o tradiție bretonă – galette du roi, tradusă și drept tarta regilor în unele interpretări libere. Se serbează pe șase ianuarie și este asociată nu cu botezul lui Hristos (Boboteaza românească), ci cu vizita celor trei magi în staulul în care s-a născut pruncul sfânt. Pentru a celebra evenimentul, membrii unei familii vor pregăti o clătită sărată, înăuntrul căreia vor ascunde o coroană mică și aurie. Cel în a cărui felie se va regăsi coroana devine rege pentru o zi; chiar și dincolo de ziua respectivă, se crede că el se va bucura de un mare noroc.
Tot în Franța, există o adevărată sărbătoare a clătitelor: La Chandeleur, celebrată pe 2 februarie. În afara faptului că este o zi festivă în care se servesc cu precădere clătite, cel care va reuși să arunce una în sus și să o prindă în tigaie, în vreme ce în mâna stângă ține o monedă, își va vedea banii înmulțiți; mai mult decât atât, norocul îi va fi mereu aproape.
Cu așa discuție despre clătite, noi deja pregătim aluatul pentru cele mai gustoase rețete de clătite tradiționale românești cu umpluturi delicioase. Clătitele chiar sunt genul de desert pe care dacă ajungi să-l menționezi, ți se face instant poftă. Acum știm și de unde provin clătitele, dar și unde se duc. Vorba americanilor, yummy in my tummy!
