Berea este una dintre cele mai vechi băuturi, iar istoria ne arată că aceasta a făcut parte din viața omului încă de la începuturile civilizației. Prima atestare documentată a berii a fost descoperită în nordul Irakului, în regiunea Tepe Gwara, fiind vorba de o pictogramă creată în jurul anului 4000 î.e.n. Pictograma înfățișa două persoane care beau bere prin paie de stuf, dintr-un vas de mari dimensiuni. Totuși, dovezile istorice au demonstrat că berea era deja răspândită în Orientul Mijlociu, încă de acum 6000 de ani, deci cel mai probabil, această băutură a apărut în jurul anului 10.000 î.e.n.

Istoria berii: cercetări arheologice 

La începutul secolului al XX-lea, cercetările arheologice efectuate de francezi în Iran au demonstrat cum consumau oamenii berea, în urmă cu 3500 de ani. În timpul săpăturilor din orașul Suza,  francezii au găsit în subsolurile caselor mai multe vase mari din lut, de formă sferică. Ulcioarele erau folosite pentru depozitarea berii și erau acoperite cu plăci din ceramică, cu o gaură la mijloc, prin intermediul căreia era extrasă berea. Uneori, se foloseau și paie speciale pentru consumul berii, deoarece pe fundul vasului se depuneau sedimente în cantități mari.

Dacă acum berea este răcoritoare, aurie și spumoasă, în trecut, berea era asemănătoare unei grăsimi groase, de culoare închisă, care nu conținea o cantitate mare de alcool. Totuși, berea de acum 3500 de ani era foarte hrănitoare și ocupa un loc important în dieta oamenilor.

Chiar dacă berea a apărut înainte ca oamenii să inventeze scrisul, relatările din acea vreme demonstrează că această băutură a avut mereu un statut special. În majoritatea culturilor se considera că berea are o origine divină și era folosită adesea în ceremoniile religioase care marcau momente importante din viață. Cea mai veche rețetă de bere a fost descoperită într-un imn sumerian de acum patru milenii, închinat lui Ninkasi, zeița berii.

De asemenea, antropologii consideră că berea a avut un rol important în decizia oamenilor de a deveni agricultori. Astfel, oamenii au renunțat la viața de vânători și culegători, pentru a se stabili în sate, iar agricultura a devenit principala sursă de hrană și un prim pas spre dezvoltarea civilizației.

Istoria berii: berea în Antichitate

În Egiptul Antic, berea era procurată din Babilon, însă ulterior, egiptenii au învățat să își fabrice singuri celebra băutură. Deși berea era faimoasă în Egipt, ea nu a fost impozitată de niciun faraon. Regina Cleopatra a fost cea care a introdus pentru prima dată taxa pentru băuturi în Egipt, având nevoie de bani pentru construcția piramidelor.

Spre deosebire de egipteni, civilizația greco-romană considera berea o băutură a săracilor. În Roma și Atena, cartierele erau pline de mici fabrici de bere, care aprovizionau cârciumile din cele două mari orașe.

Chiar dacă romanii nu au fost împătimiți ai berii, medicii romani aveau mare nevoie de ea, folosind această băutură pentru diferite rețete. Astfel, în Imperiul Roman, berea era folosită ca remediu pentru înțepăturile de viespe sau pentru vindecarea tusei.

Istoria berii: berea în Evul Mediu

Berea era cea mai populară băutură în Evul Mediu, în special în rândul călugărilor catolici din nordul Europei. Aceștia considerau berea drept un aliment desăvârșit pentru perioada postului, iar fiecare mănăstire era specializată în acea perioadă în producția de bere, cu diferite arome. Rețetele de bere s-au transmis din generația în generație, însă berile călugărilor au rămas unele dintre cele mai apreciate băuturi.

În Anglia, era la mare căutare în Evul Mediu berea produsă din malț uscat, care avea o aromă extrem de puternică. De asemenea, în Anglia Medievală existau o mulțime de degustători de bere, care se aflau în slujba reginei, iar printre aceștia s-a aflat și tatăl lui William Shakespeare. Acesta testa berea, turnând o parte din ea pe o bancă, iar pe restul o bea, în timp ce stătea așezat direct pe banca pe care turnase berea. Dacă berea avea prea mult zahăr sau dacă nu era pură, pantalonii săi din piele se lipeau de bancă, după jumătate de oră.

Berea, băutura națională a nemților

Germanii au creat un adevărat meșteșug din berărit, iar astfel, berea a devenit băutura lor națională. După ce hameiul a fost introdus în rețeta acestei băuturi, nemții au început producția de bere, la un nivel ridicat, urmârind o serie de standarde riguroase. Astfel, berea germană are la bază Legea Germană a Purității, care a fost concepută în anul 1516 de către Wilhelm al VI-lea al Bavariei. Respectiva lege reprezenta un angajament al calității berii și indica cele cinci ingrediente de bază ale aceste băuturi: apă, hamei, malț de orz și malț de grâu, alături de drojdie.  Până atunci berea fusese produsă pentru consumul casnic, însă după adoptarea legilor, Germania a început producția în masă, iar astăzi, ea este considerată țara-mamă a berii.

Berarii germani au creat peste 5500 de mărci de bere, iar numărul lor este într-o continuă creștere. Nicio altă țară europeană nu produce la fel de multă bere precum Germania, care are o producție de 95 de milioane de hectolitri de bere pe an.

Istoria berii: când a apărut berea în România

Pe teritoriul Țărilor Române, producția de bere a început în secolul al XIX-lea, când Johann de Gotha a inaugurat, în 1809, prima fabrică de bere din București. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au apărut și mai multe fabrici de bere, iar astfel, berăria a ajuns în scurt timp un punct de întâlnire important al ziariștilor, politicienilor și oamenilor de teatru. Scriitorul Ion Luca Caragiale a surprins cel mai bine ambianța berăriilor bucureștene, în operele sale, fiind un cunoscut „vânzător de bere”, în acea perioadă.

Așadar, berea a avut o evoluție importantă de-a lungul timpului, fiind consumată și produsă diferit de fiecare cultură. În timp ce unele popoare au folosit berea ca remediu natural, altele s-au îmbogățit din producția de bere și au devenit faimoase pentru această băutură.

%d blogeri au apreciat: