Sursa foto: Shuttestock
Un citit celebru spune că “9 persoane din 10 iubesc ciocolata. A zecea întotdeauna minte” și nu este nimic care să poată descrie mai bine de atât fascinația pe care acest desert o are asupra oamenilor. Această delicatesă a lumii moderne, descoperită cu mii de ani în urmă, de când amerindienii au transformat boabele de cacao în pudră de cacao, este un adevărat deliciu cu care majoritatea dintre noi avem o relație foarte specială.
Istoria ciocolatei și a boabelor de cacao din care provine este mai puțin cunoscută, așa că ți-o vom prezenta pe larg, în cele ce urmează, pentru ca data viitoare când vrei să prepari chiar și cea mai simplă cremă de ciocolată, să te gândești la ce a reprezentat, de-a lungul veacurilor, ciocolata!
Índice de contenidos
Mayașii, aztecii și ciocolata, o introducere în istoria ciocolatei
Știai că arborele de cacao a fost cultivat de numeroase popoare, în Mexic și în America Centrală, cu mai bine de trei milenii în urmă? Așadar, acum aproximativ 4000 de ani, ciocolata și-a făcut apariția în America Centrală, iar cacaoa din care era preparată ciocolata provenea din fructele arborilor de cacao. Inițial, ciocolata era preparată ca un amestec între o băutură și pudra de cacao, ciocolata de băut fiind folosită de către indigeni în diferite ritualuri religioase de-a lungul bazinului amazonian, inclusiv de către mayași și azteci. La vremea respectivă, boabele de cacao era atât de valoroase încât era folosite drept monedă în Imperiul Aztec.
De-a lungul anilor, au fost descoperite numeroase vase ceramice cu resturi provenite din băuturi de cacao, ce datau din perioada de început a culturii mesoamericane, adică anii 1900-900 î.H. Majoritatea mesoamericanilor preparau băuturi din ciocolată, una dintre ele fiind cunoscută sub numele de Xocolatl, Nahuatl semnificând apă amară în limba aztecă, din cauza boabelor arborelui de cacao, ce aveau un gust amar intens. În aztecă, ciocolata avea denumirea de cacohuaquatl, numele urmând a fi schimbat ulterior în chocolat de către conchistadorii spanioli, englezii urmând să aducă și ei modificări, ajungându-se astfel la denumirea de chocolate, așa cum o știm astăzi.
În afara siturilor arheologice ce confirmă prepararea ciocolatei în anii 900 î.H., au fost descoperite vase inscripționate cu simboluri ce reprezentau boabele de cacao într-un mormânt mayaș ce datează din perioada 480-460 î.H. În interiorul vaselor puteau fi regăsite resturi ale băuturilor de ciocolată, fapt ce atestă că mayașii consumau aceste băuturi cu ciocolată în jurul anului 400 î.H. Aceștia creșteau în propriile curți arbori de cacao și utilizau boabele acestora pentru prepararea unor băuturi amare și spumoase. Boabele erau prăjite, cojite, iar mai apoi pisate în recipiente și presate, după care se amestecau cu apă.
Spre deosebire de mayași, aztecii consumau ciocolata și rece, cu ingrediente precum ardei iute, vanilie, mieri sau ienibahar. Băutura de ciocolată era consumată atât ca afrodisiac, cât și ca remediu. Și cum aztecii nu puteau planta arbori de cacao așa cum o faceau mayașii, din cauza zonei muntoase a Mexicului, ciocolata era considerată un luc și era importată în Imperiul Aztec.
Până în secolul XVI, în Europa nu s-a auzit niciodată de această băutură cu ciocolată atât de populară în America Centrală și de Sud. Cristofor Columb a fost cel care a descoperit existența boabelor de cacao, atunci când într-una dintre expedițiile sale, a confiscat o canoe indigenă ce transporta boabe de cacao.
Istoria ciocolatei în Europa
Primul european care a degustat această băutură cu ciocolată a fost conchistadorul Hernán Cortés, în cadrul unei campanii pe continentul american în anii 1519-1521. Jose de Acosta, un misionar spaniol ce a locuit în Peru și Mexic, relata spre sfârșitul secolului XVI despre influența acestei băuturi în rândul spaniolilor.
Deși Cristofor Columb a fost cel care a adus boabele de cacao în Spania, la vremea respectivă ciocolata nu reprezenta un interes, cel puțin nu până când călugării spanioli nu au făcut public modul de preparare al boabelor de cacao, un secol mai târziu. Ulterior, locuitorii Spaniei au început să aprecieze din ce în ce mai mult acest preparat miraculos, servit îndeosebi de către aristocrați. Ciocolata a fost rapid apreciată și valorificată la Curtea Regală din Franța, urmată de cea din Mare Britanie.
Ciocolata era servită în continuare ca băutură, iar spaniolii adăugau gust acestei băuturi prin trestie de zahăr și miere, pentru a diminua gustul său amar. În anul 1602, ciocolata a luat calea Austriei și a Italiei. Apoi, 100 de ani mai târziu, ciocolata avea să devină o delicatesă în toată Europa.
Ceea ce a urmat, însă, după descoperirea ciocolatei, a fost o nebunie! Astfel, între anii 1600 și 1800, piața de sclavi s-a dezvoltat surprinzător, deoarece prelucrarea boabelor de cacao este obositoare și se realizează manual. Astfel, plantațiile s-au înmulțit, iar englezii, francezii și olandezii colonizau și plantau arbori de cacao. Producția de cacao a revenit muncitorilor săraci și sclavilor din Africa, iar pentru accelerarea producțiilor erau adesea folosite mori de vânt și mori angrenate de animale. Până la sosirea revoluției industriale, însă, ciocolata a rămas o desfătare doar pentru elita societății și pentru oamenii înstăriți. Odată cu revoluția și apariția motoarelor cu aburi, procesarea boabelor de cacao a fost accelerată, la începutul anilor 1700 fiind inventată prima moară cu aburi de către francezul Monsieur Dubuisson.
Invenții în istoria ciocolatei
De-a lungul anilor, odată cu evoluția tehnologică și cu procesarea rapidă a ciocolatei, au existat o mulțime de tehnici și invenții care au revoluționat gustul și textura ciocolatei, așa cum o cunoaștem noi astăzi. În anul 1815, un chimist olandez pe nume Coenraad Van Houten a introdus săruri alcaline în compoziția ciocolatei, fapt care i-a redus considerabil gustul amar. Câțiva ani mai târziu, Van Houten a inventat și o presă, ce elimina peste 50% din grăsimea din băutura de ciocolată (untul de cacao) și astfel ciocolata era produsă la un preț mai mic, având și o calitate superioară. Astfel, această inovație a reprezentat un moment culminant în istoria ciocolatei, ducând ciocolata în epoca modernă.
Această presă a ajutat la transformarea ciocolatei lichide în forma sa solidă în anul 1847, când Joseph Fry a inventat rețeta de ciocolată modelată prin adăugarea untului de cacao. În băuturile de ciocolată consumate la jumătatea secolului XVII era adăugat și laptele, iar în 1875, elvețianul Daniel Peter a inventat cunoscuta ciocolată cu lapte, concept dezvoltat ulterior de Henri Nestlé. În anul 1879, Daniel Peter și Henry Nestlé s-au asociat și au dat naștere companiei Nestlé. În același an, gustul și textura ciocolatei au continuat a fi îmbunătățite prin inventarea mașinii de turnat ciocolată de către Rudolphe Lindt.
În afara companiei Nestlé, un număr impresionant de companii s-au înființat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Au început să se comercializeze în masă primele cutii de ciocolată din Anglia, în Chicago au apărut primele caramele învelite în ciocolată, iar în Elveția s-a introdus o mașină ce ajuta la fabricarea bomboanelor de ciocolată umplute.
Acum, când vei prepara cea mai delicioasă ciocolată de casă, un tort de biscuiți cu ciocolată, fursecuri cu ciocolată, croissante cu ciocolată sau o simplă ciocolată caldă de casă, gândește-te că ești una dintre cele mai norocoase persoane, pentru că poți beneficia oricând de gustul aromat al ciocolatei, după mii de ani de inovații și îmbunătățiri aduse boabelor de cacao pisate!
