Sursa foto: Shutterstock

Considerat de mulți un viciu nesănătos, fumatul este un obicei social psihologic dobândit și care nu poate fi eliminat cu ușurință din rutina zilnică. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, peste 1 miliard de oameni din populația globului fumează, iar această cifră este în creștere pentru că lumea nu dă semne că se grăbește să renunțe la nicotină. Totuși, când a apărut acest obicei și ce forme de fumat se practică în zilele noastre? Haide să aflăm împreună cele mai importante informații despre acest ritual atât de încărcat de implicații sociale.

Fumatul, un obicei străvechi

Istoria fumatului datează din anii 5000 î.Hr. În trecut, se practica și ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălțarea spiritului, purificarea trupului, limpezirea minții și comunicarea cu divinitatea. Se pare că sursa de origine a tutunului sunt Anzii peruvieni și ecuadorieni. Însă, pe teritoriul Americilor tutunul creștea în mod natural încă din anii 6000 î.e.n, iar primele descoperiri despre acesta le-a făcut Cristofor Columb în timpul expedițiilor sale peste Ocean. La întoarcerea în Europa, navigatorul a adus cu el planta de tutun, iar obiceiul de a fuma s-a răspândit cu repeziciune în restul lumii. În secolul al XVII-lea tutunul era atât de popular și de prețios încât se folosea ca monedă de schimb.

Fumatul a devenit în Europa un nou tip de activitate socială, chiar dacă primul fumător din Europa – Rodrigo de Jerez, a fost condamnat la închisoare după ce a fumat pe străzile orașului Sevilla, în anul 1498. Rodrigo, care fusese cu Cristofor Columb în expedițiile sale, aflase de la băștinași despre proprietățile liniștitoare ale fumatului, dar când oamenii din Sevilla au văzut că scotea fum pe gură și pe nas s-au gândit că este ceva satanic și păcătos. Așadar, fumatul a fost inițial considerat un obicei sfânt al amerindienilor, după care tutunul a fost demonizat de Biserică. O vreme, planta a s-a aflat pe lista plantelor medicinale și abia în secolul al XX-lea s-a observat că dă dependență și are efecte nocive asupra organismului uman.

Fumatul, un obicei străvechi

Istoria fumatului de narghilea

În zilele noastre, cea mai întâlnită metodă de a fuma este prin intermediul țigărilor fabricate industrial sau artizanal. Însă, anumite persoane folosesc și pipa, trabucurile sau narghileaua. Dintre acestea, se pare că narghileaua încă își trăiește epoca de aur.

Cultura narghilelei datează de secole și se pierde pe tărâmurile Indiei de Nord-Vest. Acest instrument de fumat este utilizat în prezent cu precădere în Orientul Mijlociu și Africa, iar mai nou în America și Europa, dar se crede că ar fi fost utilizat pentru prima dată în India. În secolul al XVI-lea, atunci când meșteșugul sticlăriei a pătruns în țară, fumatul a devenit tot mai popular printre clasele sociale superioare. Îngrijorat de sănătatea fumătorilor medicul împăratului, Hakim Abdul Fateh Gilani a fabricat un sistem prin care fumul să poată trece prin apă ca să se purifice. Dispozitivul a fost apreciat de nobili și s-a transformat într-un simbol de stat pentru aristocrația indiană. Ca urmare a exportului de sticlă din India către alte părți ale lumii, artizanii au început să-i ofere narghilelei forma pe care o cunoaștem cu toții, chiar dacă la început baza de sticlă se numea Shisha.

Istoria fumatului de narghilea
Sursa foto: Shutterstock

Ce reprezintă narghileaua

Istoria ne arată că narghileaua a devenit celebră în anii 1623-1640, sub conducerea Imperiului Otoman. Sultanii obișnuiau să fumeze din narghilea după întâlnirile diplomatice și ospățurile regale, astfel că instrumentul a devenit un simbol al timpului. Pe măsură ce ritualurile sociale au evoluat și narghileaua s-a schimbat pentru că fiecare popor care a adoptat această cultură și-a adus contribuția în ceea ce privește designul sau combinarea tutunului cu anumite arome. Egiptenii au fost cei care au asociat planta de tutun cu miere, melasă sau citrice uscate pentru a-i îmbunătăți gustul. Ulterior, au început să apară cafenele cu narghilea, minunatul instrument fiind apreciat pentru că aducea împreună oameni din toate mediile pentru a împărtăși momente și experiențe relaxante.

Numele de narghilea (Hookah) este derivat din cuvântul haqqa ce se traduce prin “oală, jar”, însă fiecare țară se referă la acest dispozitiv de fumat într-o altă denumire. Narghileaua este astăzi asociată cu liniștea, relaxarea, socializarea și pauzele de detensionare. Această formă de fumat este totuși o activitate ocazională, care nu creează dependență, multe dintre instrumentele disponibile în comerț fiind fără tutun sau nicotină.

Ce reprezintă narghileaua

Fumatul este un adevărat ritual, iar mulți îl asociază și cu consumul diferitelor tipuri de cafea. În prezent, foarte multe state ale lumii își construiesc strategii anti-fumat și atrag atenția asupra pericolului pe care îl presupune această activitate și insistând asupra eliminării oricărei forme de consum de nicotină.

%d blogeri au apreciat: